RÂNDUIALA ŞI SEMINIFICAŢIA TAINEI SFINTEI CUNUNII

Rânduiala bisericească în cadrul căreia doi tineri sunt căsătoriţi (Cununia) este alcătuită din două părţi: Logodna şi Cununia, acestea cind părţi distincte. Logodna se va oficia numai împreună cu Taina Cununiei, după căsătoria civilă (conform hotărârii Sfântului Sinod nr. 9027/2011); astfel, se evită amânarea Cununiei de către unele persoane care consideră „succientă“ Logodna pentru a locui, sau chiar pentru a vieţui împreună din acel moment.

LOGODNA

• Partea centrală a Logodnei o constituie binecuvântarea şi punerea inelelor sau a verighetelor pe degetul mirelui, respectiv al miresei.
• Inelul:
– semnul făgăduinţei (logodnă înseamnă făgăduinţă, arvunire, gaj sau garanţie), al puterii, al încrederii, al fdelităţii şi al adevărului.
• Punerea şi schimbarea inelelor mirilor:
– făgăduirea în iubire şi fdelitate a celor doi, unul către altul, şi a amândurora faţă de Hristos – Mirele Ceresc, în perspectiva mântuirii sufletelor lor;
– în schimbul inelelor, mirii îşi dau făgăduinţa credincioşiei şi a încrederii reciproce – încredere care să biruie orice conflict şi să nu lase loc infidelităţii.

CUNUNIA

Actul central al Cununiei îl reprezintă unirea celor doi, prin unirea mâinii drepte a mirelui cu mâna dreaptă a miresei, şi încununarea lor.
Părţile componente cele mai importante:

Binecuvântarea mare

• Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
– ca toate Tainele Bisericii, Cununia începe prin binecuvântarea Împărăţiei lui Dumnezeu, însemnându-se cununile cu Sfânta Evanghelie, în semnul Sfintei Cruci, deoarece Împărăţia Cerurilor stă la temelia Creaţiei şi este realitatea ultimă la care se vor raporta mirii, împreună cu pruncii pe care îi vor primi în dar de la Dumnezeu şi cu întreaga comunitate a Bisericii în care se unesc.

Ectenia mare

• Cu pace Domnului să ne rugăm … Pentru ca să fie binecuvântată nunta aceasta, ca şi aceea din Cana Galileii, Domnului să ne rugăm …
– este formată din cereri adresate lui Dumnezeu de comunitate, prin slujitorii săi, în vederea convieţuirii pe pământ a mirilor, a naşterii de prunci şi a desăvârşirii lor în Împărăţia Cerurilor.

Trei rugăciuni speciale

• Sunt premergătoare încununării mirilor; în ele, este invocat Harul Duhului Sfânt, pentru a Se revărsa peste miri, pentru a-i naşte la o nouă viaţă, a unităţii familiale, în Hristos şi în Biserică, pentru ca, la rândul lor, cei doi să devină Biserică – Mireasa lui Hristos.
• Dumnezeule Cel preacurat şi Ziditorule a toată făptura, Care din iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam în femeie şi i-ai binecuvântat pe dânşii …, Cel Ce ai binecuvântat pe robul Tău Avraam şi ai deschis pântecele Sarrei … Binecuvântează-i pe dânşii, precum ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca …, pe Iacov şi pe toţi patriarhii, pe Iosif şi pe Asineta … – Dumnezeu, Care i-a creat pe strămoşii întregului neam omenesc, i-a creat şi pe miri, pe care îi binecuvântează aşa cum a binecuvântat pe Avraam, căruia i-a dat făgăduinţa naşterii Mântuitorului din neamul lui, şi pe Sarra, pentru naşterea de prunci, şi pe toţi patriarhii.
• Cel Ce, din rădăcina lui Iesei după trup, ai crescut pe pururea Fecioara şi dintr-însa Te-ai întrupat şi Te ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Care … ai venit în Cana Galileii şi nunta care era acolo ai binecuvântat-o … Însuţi binecuvântează nunta aceasta …
– în Întruparea şi în Naşterea Fiului lui Dumnezeu, ca Om pe pământ, stă puterea, harul naşterii şi desăvârşirii tuturor în Împărăţia Sa; de aceea, raportarea mirilor la naşterea Mântuitorului din Fecioara Maria şi cererea binecuvântării, precum la nunta din Cana Galileii, înseamnă îmbrăţişarea noii familii în iconomia mântuirii tuturor oamenilor.
• Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia.
– pentru a realiza unirea dintre bărbat şi femeie – mire şi mireasă, Biserica invocă lucrarea lui Dumnezeu, ca El Însuşi să întindă mâna şi să-i unească; de aceea, unirea lor nu-i una formală şi exterioară, ci profundă, menită să-i readucă la integritatea lor primordială şi la comuniunea lor cu Dumnezeu.

Încununarea mirilor

• Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
– cununile pe care le primesc mirii pe capete, semn al victoriei în competiţiile atletice în Antichitatea romană, sunt, în Noul Testament, semnul victoriei vieţii asupra morţii şi simbol al victoriei asupra patimilor trupeşti;
– încununarea mirilor, după ce au fost însemnaţi în semnul Sfintei Cruci, folosind cununa, înseamnă că amândoi se primesc ca dar din mâna lui Dumnezeu şi cunună a Creaţiei, devenind, fiecare la rându-i, cunună pentru celălalt, în iubire jertfelnică.

Lecturile biblice

• Apostolul: textul din Epistola către Efeseni 5, 20-33 este chintesenţa învăţăturii Bisericii despre valoarea căsătoriei – Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică – şi principiul convieţuirii bărbatului cu femeia – iubirea fără limite, până la jertfă.
• Evanghelia: un text care istorisește despre prezența Mântuitorului la nunta din Cana Galileii și săvârșirea primei minuni (Ioan 2, 1-11).

Paharul mântuirii şi pâinea comună

• Gustarea din acelaşi pahar cu vin şi din aceeaşi pâine:
– gestul mirilor aminteşte de împărtăşirea lor cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.

Dansul liturgic – jertfă şi bucurie

• Mirii, încadraţi de naşi şi de lumânări, însoţiţi de preoţii slujitori, ocolesc masa pe care stă Sfânta Evanghelie şi sfeşnicul, de trei ori, timp în care se intonează imne închinate bucuriei Naşterii Mântuitorului Hristos din Fecioara Maria, bucuriei muceniciei – măsura iubirii dintre mire şi mireasă şi Slavei Dumnezeieşti.

Ridicarea cununilor

• Primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană și neasupriți în vecii vecilor. Apolisul (formula de încheiere)

SFATURI PRACTICE

• Taina Cununiei se împărtăşeşte numai creştinilor ortodocşi (mire şi mireasă), însoţiţi de naşi ortodocşi, cununaţi la Biserică.
• Cununia este precedată, întotdeauna, de căsătoria civilă; de aceea, atunci când mirii vin la Cununie, vor avea Certificatul de Căsătorie, iar naşii lor, copie xerox după Certificatul de Căsătorie.
• În ceea ce priveşte starea juridică a mirilor, trebuie ştiut că, după rânduielile bisericeşti (canonice) şi după legile civile ale statului român, nu se pot căsători decât doi oameni (bărbat şi femeie) necăsătoriţi; nu se poate oficia căsătoria între rude trupeşti (consangvini de gradul I-IV, sau prin încuscrire, până la gradul VII), între rude spirituale (prin năşie la botez sau cununie), între copiii naturali şi cei adoptaţi, aceştia devenind fraţi. Pentru o informare corectă asupra acestor probleme, mirii se vor adresa preotului din parohia unde se va oficia Taina Sfintei Cununii.
• Pregătirea duhovnicească, în vederea primirii Tainei Cununiei, presupune întâlniri şi discuţii între miri şi preot, între miri, naşi şi preot şi, mai ales, spovedirea mirilor şi a naşilor, înaintea săvârşirii Tainei Cununiei.
• Este bine ca pregătirea mirilor să se împlinească şi printr-o intensificare a rugăciunii lor particulare şi ancorarea cât mai concretă în viaţa liturgică a Bisericii.
• Sunt anumite zile, în timpul anului, în care nu se oficiază cununii (însemnate în calendarul creștin-ortodox); înainte de stabilirea datei nunţii, tinerii se vor adresa preotului şi împreună vor consulta calendarul, pentru a evita zilele respective.
• La Cununie se folosesc două lumânări, care vor fi ţinute de naşi, de o parte şi de alta a mirilor; este bine ca lumânările să fie din ceară curată (de albine).
• Vor mai avea verighetele, o sticlă cu vin şi pâine (pișcoturi sau cozonac), din care mirii vor gusta la momentul liturgic potrivit.
• Vestimentaţia mirilor trebuie să fie potrivită momentului: rochia miresei să fie albă şi decentă, iar costumul mirelui, elegant, dar sobru.
• Intrarea în biserică, în vederea oficierii Tainei Cununiei, se face în ordinea aceasta: intră doi tineri care poartă cele două lumânări, încă neaprinse, urmaţi de naş şi mireasă, naşă şi mire, de părinţii tinerilor şi de nuntaşi.

TEXTUL SFINTEI EVANGHELII DE LA CUNUNIE

Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi duceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El. (Ioan 2, 1-11)